Cheia

0
1181
Reclamă

Mari poeți, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiță, cu o scânteie, cu o apă, c-o păpușă
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic că seamănă cu o ușă.
Ușa către fericire, ușa către mângâiere
Ușa ce spre taine duce galopând… luna de miere.
Ușa către înrobire, ușa jugului etern
Ușa care-ți deschide perspectiva spre infern.

Citește și : Furnica – poezie în varianta modernă

De, dar ca s-ajungi să intri, e-o problemă delicată
Fiindcă mai intâi de toate, ușa trebuie descuiată.
Și treaba se face bine și devine fericită
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivită,

Cheia ei originală , orice ușa-n lumea asta
După nuntă și tradiție are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de ușă, simplă, dublă sau de tei
Și-ai să vezi ca merg la dânsa două sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu țipa, nu fă scandal
Ia-ți mai bine portofelul și te du la tribunal.
Ca să-ți iei o altă ușă, liber trebuie să fii
Si-asta costă, după leafă, de la 3 la 7 mii!

Reclama

Când alegi o ușa nouă, trebuie s-o faci cu artă
Sa n-aibă, Doamne ferește, broasca defectă, spartă…
Ca broasca atât e bună pănă n-a scăpat la chei,
Ca pe urmă n-o mai fereci, nici cu două nici cu trei

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apă
Te trezești că-i sare smalțul, ori se sparge, ori se crapă
Ușa este ca găina, ca abia când e batrână
Mai matură și mai coaptă, face supa cea mai bună.

Da, dar care om in viață nu și-a spus in gândul lui:
” Dă-o dracului de supă, vreau un picioruș de pui “?
Ușa este ca un loto, zice puștiului un tată
Nu e nici o diferență – dai un ban mai tragi odata

Însă, dragul tatii , află, nu ține cât veșnicia,
Că exagerând cu joaca , ți se strică jucăria .
Am văzut o ușă care a trăit in viața toată
Ca o sfântă cuvioasă, și-a murit nedescuiată

A urlat la dânsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingălbenită, poate vrei să intri-n rai ?
Marș la iad, acolo-i locul pentru-o scândură uscată
Ai trăit degeaba-n lume și-ai rămas tot incuiată.

Ce te temi mereu de ușă ! o să-mi spuneți cu temei !
Habar n-am: Bun ! Perfect !
Aveți dreptate, să vorbim atunci de chei.

Fiindcă principalu-n lume, nu e gândul, nici ideea
Nu e focul și nici roata, principalul este cheia.
Și există chei… O groază, câți barbați, atâtea chei,
Că de când e lumea lume, cheile le țin la ei.

Unele sunt lungi si groase, sau subțiri ca un șiret
Altele mici, delicate, ce deschid și un fișet.
Principalul nu-i mărimea, important – la orice ușă –
E să se lovescă cheia și să fie… jucăușă.

Să nu se-ndoaie-n broasca și să țină la-nvârtit.
Chei de lacăte, valize, de casete, frigidere,
De cămări, de mănăstire, pivnițe sau șifoniere,
Ar mai fi cheia franceză, cheia la casa de bani,

Cheia de la TURNUL LONDREI sau făcută de țigani,
Dară, ce te faci amice, că din sute de modele
Tu te chinui toată viața cu o cheie de… sardele!
Merge ea cât merge bine, dar apoi prinde rugina

Și-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumină !
Poți să-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolată,
Tot ce-ncerci este zadarnic , ți-a ieșit din uz și gata !

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ți ieși din fire.
Nu te mai văita la lume, nu e vina nimănui,
Leagă-o cu-n șiret sau funda, fă-i un nod și pune-o-n cui !

Sunt atâtea chei pe lume, cheia ” SOL ” și cheia ” FA  “,
Dar asta nu te-ncălzește dacă n-ai tu cheia ta.
Și… zicând cum zic bătrânii… la o tinerețe nouă,
Zici… privindu-ți… amintirea …
” AH , DE-AȘ FI AVUT EU DOUĂ !

Poezia Cheia este scrisă de către autor necunoscut, deși mulți spun că poezia ar fi fost scrisă de Adrian Păunescu, fiul acestuia Andrei Păunescu spune într-un articol pe facebook, că poezia i-ar fi fost atribuită greșit tatălui său… Vezi mai mult

Reclama