Balada lui Gigi Becali

0
356

Draga mea familie, dragilor mioare,
Rog scuzati-mi scrisul, ca e cam răcoare
Și-mi tremura mâna… sufletul din mine…
N-am nici masă, scaun… vă scriu stând pe vine.

Pac-pac, cum vedeti… zdrențele mi-au tras-o!
Simt că-s mic si negru, din Burkina Faso ;
Văd, de după gratii, cum apune Soare,
Războinicul Luminii, incet, dar sigur, moare.

Stau ca mielușelul in celula strâmtă,
“ Supărat îs Doamne ”, un coleg imi cântă;
Si vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
Plâng ca Paraziții… “lacrimi și fecale”.

Plâng, că nu e drept… mare grozăvie…
Nu-nțeleg… de ce mi se-ntâmplă mie?
Hahalere care m-au incătușat,
Toate știu prea bine c-au făcut un blat.

Apelez la veri, surori si cumnați,
Tot neamu` Becali, oi și avocați…
Faceți ce îti face, că-i pe banii mei;
Scoateți-mă afară dintre derbedei!

Reclama

Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat,
Că pe prostii ăia nu i-am sechestrat!
Papagalii dracu`… hoți de meserie;
Ei în libertate… io fac pușcărie!

Până-o fi să ies, vă scriu in răvas,
Să-mi aduceti slană, ceapă si un caș,
Că-aștia bagă-n mine ceai și marmelada
Și nu vreau stamină ca în jos sa-mi cadă.

Rog să îmi aduceți și-un televizor,
Că-s sătul de table și privit în gol;
La barbut îs AS, i-am făcut pe toți…
Chiar de-am în celulă cei mai tari din hoți

Mai am o problemă, care mă cam doare,
Ii vorba de cele zece dragi mioare…
Să le-aveti de grijă, nu uitați de ele,
C-altfel ies de-acilea si dați de belele.

Mergeți si la Athos, faceti rugăciune,
Zdrențele cu Dracu, Dumnezeu cu mine.
Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji;
Om cu steaua-n frunte… și în fruntea ligii!

Reclama