Vara

0
67
poezie vara
cromaconceptovisual / Pixabay

Priveam fără de țintă-n sus
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zori albastre dus,
Un uriaș cu fruntea-n soare,
De pază țării noastre pus
Și ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plute-ntr-acest imens senin
Și n-avea aripi să mai zboare !pl
Și tot văzduhul era plin
De căntece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ
Iar spicele jucau in vănt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor veșmânt.
În lan erau feciori și fete,
Și ei cântau o doină-n cor
Juca viața-n ochii lor
Și vântul le juca prin plete
Miei albi fugeau către izvor
Și grauri suri zburau in cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu ! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit !
Aș vrea sa plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, și-o să mă ingrop și eu!
O mare e, dar mare lină
Natură, in mormântul meu,
E totul cald, că e lumină !

Citește și :  Bucolică - Tudor Arghezi

Lasă un răspuns