De ce mai prins in pumnul tău ,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și m-a doare
De ce m-a strângi așa de rău
Copil ca tine sunt și eu,
Și-mi place sa m-a joc și mie ,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu!
De ce vrei să m-ă omori?
Că am părinți ca tine,
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori,
Și-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Îndurăte de ei, copile,
Și lasă-mă că nu mai pot!…
Așa plângea un gândecel
În pumnul cel strângea să-l rupă
Și la deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt
Dar a căzut in țarnă frânt
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum copile
Ci du-te-n casă acum și zi-le
Părinților isprava ta.
Și zi-le că de-acum ai vrea
Sa ocrotești cu bunătate ,
In cale-ți, orice vietate ,
Oricât de făr-de-nsemnătate
Și-oricât de mică ar fi ea!
