O țară am – Mihăiță Macoveanu

0
147
Poezie, Mihăiță Macoveanu, O țară am, România
Reclamă

O țară am, îi spun acasă,
Ca ea nu-i alta mai frumoasă.
Mi-e dor, în fiecare zi,
De munţi, de mare, de câmpii.

Mi-e dor de casa de pe culme,
Ascunsă între păduri, de lume,
De pita făcută-n cuptor, afară,
De tot, de mirosul acela de ţară.

Doar amintiri mă poartă-n gând,
Pe patul florilor plecate-n vânt,
Când am să vin, potecile din sat
Am să le bat, în lung şi-n lat.

O țară am, îi spun acasă,
Unde aveam un colţ de masă,
N-aveam de toate, asta-i bună,
Eram săraci, dar împreună.

M-a dus peste oceane, viaţa,
Unde nu-i rouă dimineaţa,
Nici ceaţa de pe dealul meu,
Unde fugeam de toate eu.

Reclama

Mi-e dor de plaiul românesc,
De graiul neaoş, strămoşesc,
De ochii mamei cu speranţe,
Mi-e dor să-l iau pe tata-n braţe.

Mai e puţin, emoţii am, e drept,
Îmi tremură şi inima din piept
Şi mă imploră să o las afară,
Să verse şi ea lacrimi pentru ţară.

O ţară am… fraţi, un întreg popor,
Îi plâng printre străini, de dor,
Prin ale mele vine am mândria,
Că sângele mi-e pur, de România.

Reclama