Primăvară – George Topîrceanu

0
28
căntec, GEORGE TOPÎRCEANU, poezii, pădure, primăvară, primavara
Reclamă

După-atăta frig şi ceaţă
lar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai ingheață
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvăra asta totuşi
Nu-i decăt o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Căntă fără pauză.
Doi cocosi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Reclama

Un curcan stă sus. pe-o bărnă,
Nu vrea sa se bucure.
Moțul roșu atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de cănd cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru căte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum I-a prins potaia
Și-a-ncenut să-I scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!!!

Reclama