Peste chipul meu, salcâmii galbeni
Își revarsă ploaia de regrete:
În pădurea destrămată-a Bonaparților,
Îmi rotesc privirile încete.
Ciripit de sărutări se-aude
Prin poiene ca un tainic cor.
Flăcări de îmbrățișări se-nalță:
E și-aicea fericire, dar e-a lor.
Și aicea se iubește și aici
Bucuriile sunt mari și furtunoase,
Dar salcâmii și sărutările nici aici
Nu-și păstrează florile mai mult și nici nu-s mai frumoase.
Doi îndrăgostiți parizieni, cândva,
Poate și-au făcut aici, râzând, un pat de nalbe-n
Hohote de sărutări și nici nu și-au dat seama
Cum plouau pe ei salcâmii galbeni.
Înțelepților, îndrăgostiților mereu
Sărutați-vă frumos și nebunește
Căci sărutu-adevărat e-aici: printre salcâmii galbeni
Din pădurea Bonaparților ce se părăginește.
