Poemele munților cer nopți de vegheri,
Cerneală din lacrimi de lună,
Hârtie din cerul seninelor veri
Și pană din sunet de strună.
Poemele munților e greu să le scrii,
Plecat peste gânduri acasă,
Acolo-ntre codrii și-albastre stihii
Mi-i inima astăzi rămasă.
Poemele munților cer iz de izvor
Și șoapte de vânturi aduse,
Cer ritmu-nălțării acestui popor
Și freamăt de veacuri apuse.
Cer glasuri de cornuri și retrăiri
De lupte cu zimbrii Moldovei,
Cer zboruri de vulturi cu calme rotiri
Și miezul de aur al slovei.
Cer vinul parfumului crudelor ierbi,
Un bucium zvonind tânguire,
Și mugetul tainic al blânzilor cerbi
Abrupte chemării la iubire.
Citeste si : O țară am – Mihăiță Macoveanu
Cer triluri de păsări, cer, în refren
Cântare lucrărilor grele,
Privirilor ciutelor puse-n catren
Și marile lacuri de stele.
Poemele munților cer nopți de vegheri,
Cerneală din lacrimi de lună,
Hârtie din cerul seninelor veri
Și pană din sunet de strună.
Poezie : Poemele munților
Autor : Constantin Atomii
