Omul dă ce are-n suflet: Iurie Hemei

0
117
Poezie, Iurie Hemei, omul
cromaconceptovisual / Pixabay

O bătrână cerșetoare,
Zi de zi umbla prin sat.
Cerea hrană de mâncare,
Sau ceva de îmbrăcat.

A ajuns și la o casă
Mare cu oameni bogaţi.
Cu piscină cu terasă
Dar păreau cam iritaţi.

Supăraţi nevoie mare,
Pe bătrină că cerșește.
Că le strică din onoare,
Pe la poartă când sosește.

Reclama

Și atunci stăpânul casei,
Vrând să-și bată joc de ea.
“Îi arăt eu ticăloasei:
Să n-o văd la poarta mea

Într-un coș a pus gunoi,
La împachetat frumos.
Și-l dădu ca un ciocoi.
„Azi am fost mai generos!

Bătrînica mulţumită,
A plecat la casa sa.
Însă a rămas uimită,
Cînd văzu ce se afla.

Și a doua zi în zori,
Se înoarse la bogat.
A umplut coșul cu flori,
I l-a dat şi a plecat.

El rămase-ră uimit,
Nu ştia ce să răspundă.
-Ce am dat și ce-am primit,
De la biata muribundă?

-Stai bătrînă nu pleca!
Alerga într-un răsuflet.
Spre bătrâna ce zicea,
„Omul dă ce are-n suflet”.

-Fii atent cum faci un bine,
Şi fii milostiv mereu,
Miine poți să fii ca mine,
Încercat de Dumnezeu.

Articole Similare

Cântec – George Topîrceanu Frumoasă ești pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de subt frunze moarte ies În umbră vio...
Vara Priveam fără de țintă-n sus Într-o sălbatică splendoare Vedeam Ceahlăul la apus, Departe-n zori albastre dus, Un uriaș cu fruntea-n soare, De paz...
În pădurea din Fontainebleau Peste chipul meu, salcâmii galbeni Își revarsă ploaia de regrete: În pădurea destrămată-a Bonaparților, Îmi rotesc privirile încete. Ciripit de ...
Mioriţa – de Corneliu Vadim Tudor Poporul meu, te-am idealizat Şi te-am privit printr-o lentilă roză Dar ce văd astăzi nu-i adevărat Psihologia s-a făcut...psihoză. Ce Cantemir, ...
Singurătate – Alexandru Ban Retinele i-au înverzit azi dimineață reni albaștri s-au aplecat să le bea apa și să le pască lichenii de soare astenic. Niște geamuri opace, ni...
Citește și :  În pădurea din Fontainebleau

Lasă un răspuns