Iurie Hemei

Când sufletul ţi-e plin de jale,
Si simţi în piept tradare.
Să ştii că minţile ce-s goale,
Vor răsuna mai tare.

De eşti om slab te vei gândi,
Mereu la răzbunare.
Dar cel deştept va izbândi,
Cu pace şi răbdare.

A urca pe trepte sus
Poate fi o întâmplare
Înțelepții au tot spus,
Omenia-i lucru mare

Și urcând să iei aminte
Nu uita să te saluți.
Drumul nu-i doar înainte,
Cad și cei mai încrezuți.

Mă gândesc câteodată,
Ce e viața ce-o trăim.
Alergăm prin lumea toată,
Numai de trăit nu știm.

Câte-n viaţă nu se schimbă,
Poţi să fii dacă ţi-i dat.
Fericit într-o colibă,
Și plângând într-un palat.

O bătrână cerșetoare,
Zi de zi umbla prin sat.
Cerea hrană de mâncare,
Sau ceva de îmbrăcat.

A ajuns și la o casă
Mare cu oameni bogaţi.
Cu piscină cu terasă
Dar păreau cam iritaţi.

Un "te iubesc" în plus
Nu strică niciodată,
Atunci când este spus
Din inimă curată.

Un dor care te leagă
De sufletul pereche
Îl porti o viată-ntreagă
Și stă oricând de veghe.