Focul Negru : Gelu Naum

0
238
focul negru poezie Gelu Naum
Imagine de OpenClipart-Vectors de la Pixabay
Reclamă

Cărți fără pleoape mângăieri impare
arcane ale marilor refugii
ochi a lui Scipio rostogolit în praf
nici o precizie nu mai jignește
rigoarea de profet a umezelii

la pragul sacrlegiului argila
invidiindu-și lacătele suple
își caută complicității și spasme

nici o aluzie la tresărirea gurii
cănd oscilau ca într-o carapace
cearceful-amiral și focul negrul
(acolo unde limba își decantează milul
leoaica nopții mele îmi așternuse patul)
o jumătăți de păsări jumătăți de câinil
și trestii care îmi distribuiți vocalele din
    ce în ce mai surde
iubim neîmblânzirea asta
gestul de iaz aburul cert și zumzetull
         tangibil

 iubim în camere închise
cu mușcătura pe gură
geometrii ai eclipselor culcati în leagăne
      minuțioase
fanatici frați ai torsiunilor pietrificate
pe lepra nu știu căror carămizi
covalescenți ai rănilor docile
amanți de stuf între extaz și spaime
pe chei calcarul reconstitue
ultimul cuib al Marilor Ființe
sub scuturile oarbe ale mării

(copilul cu urechea la pământ ascultă
cum viermuiesc instinctele nisipului) 

Reclama

dar ne mai bântuie după aceea
bățișurile libertății noastre
furia pietrei călăuzitoare căutându-și
         praștia

firește ne mai bântuie răcoarea
obsurelor redeșteptări materne
firește mâna ei cu adjective și peisajul
         coapsei
ochiul lui Scipcio rostogolit în praf acolo
          între dune
pe aerul neînfrunzit al feții

pănza de ploi a respirației acoperă grumazul
culcat pe patul ceremonial
străns în păstaia semnelor intacte
privesc rotirea încăpățânată a femeilor cu
        capete de floarea-soarelui
ascult râsul de silex al neștiutei roți
         subpământene

(sporii cuitului s-au ascuns in nisip
pasărea bate cu toiagul în poartă)

pe îndoielnicul valtrap al verei
ulciorul e la buzele oprobiului
imprăștiat în pânda lui sub piele
paznic și castor al adâncurilor noastre
tatuatorul sării și-a clătinat unealta
nara înaltă a întunericului ne adulmecă
     frunțile

o contemplare cheie de cenușă
numărul galben și culoarea patru s-au ascuns
   în violența lor
lemnul înnebunit cioplește umerii
   dulgherului
tu soră geamănă poți locui pe iarba mea
   nesperiată
departe de incestele metalului
gura mea îți rostește cuvintele
îmi pieaptănpărul tău îți mângâi fața mea
plămânii tăi de soare sunt în plămânii mei
și somnul meu adie pe unghiile tale

Citește și :ȘTIUBEIUL DIN CODRI: VASILE VOICULESCU

tu singură în zonele ofrandelor suspecte
rostogolești ca pe un cerc rănit
durata și orgoliul rătăcirii noastre
(lăcusta dușumelei îți cumpănește pasul
încă un stol de păsări trece prin pământ)

Poezie : Focul Negru
Autor : Gelu Naum

Reclama