Vezi luna-n cingătoarea
Aprinsei bolţi albastre,
Argintul ei tiveşte
Şi pragul casei noastre.
Şi uite-n clipa asta
Eu nu ştiu ce mă-ndeamnă
Să simt întreg amarul
Acestei nopţi de toamnă.
Dar parcă plâng copacii
Din frunzele lor moarte,
Şi parc-aud un cântec
Cum tremură departe.
Aievea simt în suflet
Cum jalea lui m-apasă –
Aş vrea să fiu acum
În sat la noi acasă
S-ascult cântarea blândă
Cum picură domoală
Şi capul greu de gânduri
Să-l culc la mama în poală,
Ea, biata, să-mi sărute
Șuvițele pe frunte.
Norocul să mi-l vadă.
În firele cărunte.
Citește și : IUBIREA-I CEA MAI MARE – IURIE HEMEI
Încetișor la sânu-i
Obrajii să-mi îngroape,
Și lacrima nădejdii
Să-i tremure în ploape
Și lacrima nădejdii
Pe fruntea mea să cadă:
Un picur de văpaie
Pe un bulgăr de zăpadă.
Poezie : Departe
Autor : Octavian Goga
