Reclamă

 Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.

Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.

Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători

Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat

Reclama

Nu mai zărești ca altădată
La geamuri floarea de mușcată
Văd atârnate la balcon
Begonii și Rhododendron

Fântâna e necurățată
Căci se consumă apă plată
Văcuțe sunt putine în sat
Bem lapte pasteurizat.

Căruțe vezi foarte puține
Dar te-ntâlnești cu limuzine
Nu mai există șezători
Cu basme și cu ghicitori.

Pe potecuța spre vecini
Crescut-au spini și mărăcini
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa…

Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este…

Citește și :  Somnoroase păsărele... - poezie de Mihai Eminescu
Reclama