3.6 C
România
luni, 19 aprilie, 2021
Adrian Păunescu

Adrian Păunescu

Adrian Păunescu poezii Cu tine, dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea – Adrian Păunescu

0
Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aș pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Și-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Adrian Păunescu, poezie, Să ne iubim pe țărmul mării negre, ţărmul

Să ne iubim pe țărmul Mării Negre – Adrian Păunescu

0
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întîia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.

Să ne iubim cît ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Adrian Păunescu poezii Cu tine, dacă tu ai dispărea

Cu tine – Adrian Păunescu

0
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
poezie, poezii despre vânătoare, adrian, păunescu, vânatul

Vânătoare – Adrian Păunescu

0
Vânatul are ochii vineți, vânatul nălucește-n tufe,
să fie nor cei înconjoară fuga și scripătul? Pornim,
încep toate aceste boturi să caute și să răsufle,
vânatul are sânge iute și înțelege că pornim.

Și se ascunde, iată-l, Doamne, în față, tot mereu în față
prin faldurile-nrourate norocul e cât poate fi,
o clipă învelișul fugii în două laturi se dezgheață
și ochii vineți se arată, din două negre scăfârlii.
Reclamă
x

Utilizăm cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin faptul că sunteți de acord să acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră de cookie-uri.

Accept Refuz Privacy Center