O țară am – Mihăiță Macoveanu

0
Poezie Mihăiță Macoveanu O țară am
O țară am, îi spun acasă,
Ca ea nu-i alta mai frumoasă.
Mi-e dor, în fiecare zi,
De munţi, de mare, de câmpii.

Mi-e dor de casa de pe culme,
Ascunsă între păduri, de lume,
De pita făcută-n cuptor, afară,
De tot, de mirosul acela de ţară.

Învață de la toate: poezie de Traian Dorz

0
Traian Dorz Poezie Învață de la toate
Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la pietre cât trebuie spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,

Cu tine: poezie de Adrian Păunescu

0
Adrian Păunescu poezii Cu tine
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Suflete, mai poţi? poezie de Andreea Văduva

0
Poezia sufletului Andreea Văduva suflete mai poti
Spune-mi suflete, mai poţi,
Să fii călcat in picioare?
Să iei palme de la toţi,
Dar să-i minţi că nu te doare?

Gândăcelul : poezie de Elena Farago

0
Gândăcelul poezie pentru copii de Elena Farago
De ce mai prins in pumnul tău ,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și m-a doare
De ce m-a strângi așa de rău

Rob Codru – poezie de Emil Botta

0
Rob Codru cum te suferi supus
și vânzării dat singurel sub lună
O, frăție, de-am fi împreună
pe muntele Daciei în lumina de sus !

Săgetătorul te-a fulgerat,
Capricornul te-a sfâșiat
O, Codrule tată, amărât mai ești!
împilatule, ce morți tânguiești?

Bunătatea și prostia : Licuța Pântia

0
Bunătatea și Prostia poezie Licuța Pântia
Râde-n hohote prostia
Atăt ziua cât și noaptea,
Că-i prea lesne confundată,
Cu suprema bunătatea!

Bunătatea, însă plânge
Și își caut-al ei rost:
De ce omul bun la suflet,
E catalogat drept prost ???

Nu e târziu : Anatol Covali

0
Poezie, Nu e târziu, Anatol Covali
Nu e târziu nicicând să crezi in tine.
Nu e târziu s-o iei de la-nceput.
Nu e târziu să faci, de poți, un bine.
Nu e târziu să pari că-ai renăscut.

Focul Negru : Gelu Naum

0
focul negru poezie Gelu Naum
Cărți fără pleoape mângăieri impare
arcane ale marilor refugii
ochi a lui Scipio rostogolit în praf
nici o precizie nu mai jignește
rigoarea de profet a umezelii

Puternic eşti de ştii să ierţi : Iurie Hemei

0
poezie, Iurie Hemei
Când sufletul ţi-e plin de jale,
Si simţi în piept tradare.
Să ştii că minţile ce-s goale,
Vor răsuna mai tare.

De eşti om slab te vei gândi,
Mereu la răzbunare.
Dar cel deştept va izbândi,
Cu pace şi răbdare.

Om în toate să rămâi : Iurie Hemei

0
poezie, Iurie Hemei, Om în toate să rămâi
A urca pe trepte sus
Poate fi o întâmplare
Înțelepții au tot spus,
Omenia-i lucru mare

Și urcând să iei aminte
Nu uita să te saluți.
Drumul nu-i doar înainte,
Cad și cei mai încrezuți.

Să nu plângi : Mariana Andrei

0
Poezie, Să nu plângi, Mariana Andrei
Atunci când treci printr-o durere
Sau la necaz mare ajungi
Când simți că nu mai ai putere
Să nu te pui jos; și să plângi!

Avea Bunica : -Aurelia Panait

0
poezie , Avea Bunica, Aurelia Panait
Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.

Mă gândesc… – Iurie Hemei

0
poezie, ma gandesc, iurie hemei
Mă gândesc câteodată,
Ce e viața ce-o trăim.
Alergăm prin lumea toată,
Numai de trăit nu știm.

Câte-n viaţă nu se schimbă,
Poţi să fii dacă ţi-i dat.
Fericit într-o colibă,
Și plângând într-un palat.

Pur şi simplu – Licuța Pântia

0
Am să m-ascund de toate pentru-o vreme,
Vreau liniştea să-mi cânte la ferești,
Am obosit s-alerg printre dileme
Și să înfrunt orgolii omeneşti!

Am să privesc la lună şi la stele
Şi-am să vorbesc mai mult cu Dumnezeu,
Căci El mi-a fost toiag în vremuri grele
Şi m-a iertat, când nu-mi iertam nici eu.

Judecată : Lili Șipoteanu

0
judecată, lili șipoteanu, poezie
Ne judecă cei dragi că suntem răi,
Că nu suntem la fel ca altădată,
Când ei, ca niște-adevărați călăi
Dădeau în noi și noi iertam, dar iată,
Că vine-o vreme că oricât am ierta

Omul dă ce are-n suflet: Iurie Hemei

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
O bătrână cerșetoare,
Zi de zi umbla prin sat.
Cerea hrană de mâncare,
Sau ceva de îmbrăcat.

A ajuns și la o casă
Mare cu oameni bogaţi.
Cu piscină cu terasă
Dar păreau cam iritaţi.

Abecedarul Vieții : Licuța Pântia

0
Abecedarul Vieții Licuța Pântia Poezie
Să știi să dai, să poţi să ceri,
Să-nveţi din ce ai greşit ieri,
Să te ridici de ai căzut,
Să nu renunţi de te-a durut,

Să ierţi, dar totuși să ţii minte
Să-ţi fie spre învăţăminte,
Să crezi în tine, chiar de toţi
Te vor opri spunând 'Nu Poţi!,

Sărbătoarea Unirii

0
unirea, Sărbătoarea Unirii
Azi noi românii vom sarbatori ,,Unirea”!
Care unire fraților, că ne desbină Dragnea, Firea… ?
Parlamentarii cei cu pensii speciale,
Uniți cu cei ce ne fac catedrale!

M-a sunat aseară mama

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine…
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă…

Îmbătrânim: -Nicolae Panait

0
Îmbătrânim, poezie, Nicolae Panait
O lacrimă mai stăruie în zare
De parcă toamna plecă cu regret,
Când iarna pare mai nerăbdătoare
Să-şi pună voalul alb pe şevalet.

Unii și alții : -Licuța Pântia

0
unii si altii licuta pantia poezie
Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată,

La lucru în Germania- Mutterstadt: Ioana Moldovan

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
La o firmă în Mutterstadt
Doamne câte s-o schimbat.
Pâna acum vreo câțiva ani
La Renner s-o facut bani!

Știubeiul din codri: Vasile Voiculescu

0
Știubeiul din codri
În miez de codri, unde un pâlc de fagi se roagă,
E un știubei cu apă, pitit într-o viroagă:
O scorbură-ngropată în huma care crapă
Deschide-n oibul văii un ochi curat de apă

Iubirea-i cea mai mare – Iurie Hemei

0
Poezie Iurie Hemei
Un "te iubesc" în plus
Nu strică niciodată,
Atunci când este spus
Din inimă curată.

Un dor care te leagă
De sufletul pereche
Îl porti o viată-ntreagă
Și stă oricând de veghe.

Cântec de stea – Corneliu Vadim Tudor

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
Au îngheţat pescarii pe Dunăre azi-noapte
parcă-i prăpădul lumii din ‘907
Agonizează veacul ca un profet nebun
ce sufletul şi-l vinde pe-o mână de tutun

Primim o veste proastă în fiecare zi
războaie fratricide şi molime-n copii
Se moare şi de foame, se moare şi de frig
la ţărmul Mării Moarte s-a prăbuşit un dig

Cheia

0
Cheia
Mari poeți, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiță, cu o scânteie, cu o apă, c-o păpușă
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic că seamănă cu o ușă.
Ușa către fericire, ușa către mângâiere
Ușa ce spre taine duce galopând... luna de miere.
Ușa către înrobire, ușa jugului etern
Ușa care-ți deschide perspectiva spre infern.

Departe -Octavian Goga

0
departe poezie octavian goga
Vezi luna-n cingătoarea
Aprinsei bolţi albastre,
Argintul ei tiveşte
Şi pragul casei noastre.

Singurătate – Alexandru Ban

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
Retinele i-au înverzit azi dimineață
reni albaștri s-au aplecat să le bea apa
și să le pască
lichenii de soare astenic.

Niște geamuri opace,
niște luntrii răsturnate pe focuri,
niște urme de labe păroase
pe giulgiul ultimei lui tentative de fugă.

Elogiu – George Alboiu

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
Emoția culcată pe râu tremura
când tăietorii de lemne-n pădure
iși retezau trupurile
ca pe niște plopi îndurerați.
El le ciopleau și le puneau în stivă
mânjiți de soarele care curgea din ele
gâlgâitor ca o inimă a pământului
căreia o iubire nemaipomenită i-a dat vrană.

Bucolică – Tudor Arghezi

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
- Poți incepe!...
Frunza vocea și-o ridică peste munte.
Zece mii de catredale au pornit glasul lor
Și pădurile-n picioare, dedesubtul zării crunte,
Iau din piscuri și adâncuri, parte geamănă la cor.

Ca să fie dulce însă axionul de-ncercare
Păsările bat în cobze, în cimbale și viori.
Ca pe o catifea conturul albelor margăritare,
Le rămâne-n murmur murmur ghiersul singuratic uneori.

În pădurea din Fontainebleau

0
poezie
Peste chipul meu, salcâmii galbeni Își revarsă ploaia de regrete: În pădurea destrămată-a Bonaparților, Îmi rotesc privirile încete. Ciripit de sărutări se-aude Prin poiene ca un tainic cor. Flăcări de îmbrățișări se-nalță: E și-aicea fericire, dar e-a lor. Și aicea se iubește și aici Bucuriile sunt mari și furtunoase, Dar salcâmii și sărutările nici aici Nu-și păstrează florile mai mult și nici nu-s mai frumoase. Doi îndrăgostiți parizieni, cândva, Poate și-au făcut...

Vânătoare – Adrian Păunescu

0
poezie vanatoare
Vânatul are ochii vineți, vânatul nălucește-n tufe,
să fie nor cei înconjoară fuga și scripătul? Pornim,
încep toate aceste boturi să caute și să răsufle,
vânatul are sânge iute și înțelege că pornim.

Și se ascunde, iată-l, Doamne, în față, tot mereu în față
prin faldurile-nrourate norocul e cât poate fi,
o clipă învelișul fugii în două laturi se dezgheață
și ochii vineți se arată, din două negre scăfârlii.

Poemele munților

0
Poemele Muntilor poezie
Poemele munților cer nopți de vegheri, Cerneală din lacrimi de lună, Hârtie din cerul seninelor veri Și pană din sunet de strună. Poemele munților e greu să le scrii, Plecat peste gânduri acasă, Acolo-ntre codrii și-albastre stihii Mi-i inima astăzi rămasă. Poemele munților cer iz de izvor Și șoapte de vânturi aduse, Cer ritmu-nălțării acestui popor Și freamăt de veacuri apuse. Cer glasuri de cornuri și retrăiri De lupte cu zimbrii Moldovei, Cer...

Pădure, Păduri – Al. Andrițoiu

0
poezie
Ne-au tot tăiat pădurea cu brazi securi străine de se topea securea în trunchiuri, de rușine că ne tăia pădurea Pădurea ne-o tăiară sub tutelare firme aduse din afară. Ah, cum oftau firme tulpini ieșind din țară Dar au rămas puieții pe-a dealurilor coaste să crească mulți ca feții frumoși în noua oaste, în oastea frumuseții. Și iată, din pădure, păduri cum se născură să tremure ușure întru natura pură, păduri dintru pădure. Căci iarăși băștinașe în lemnul alb cu-o...

Cântec – George Topîrceanu

0
G. Topîrceanu
Frumoasă ești pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de subt frunze moarte ies În umbră viorele, Iar eu străbat hugeacul des Cu gândurile mele... Când strălucesc subt roua grea Cărări de soare pline, Frumoasă ești, pădurea mea, Și singură ca mine.  Cântec - George Topîrceanu

Vara

0
poezie vara
Priveam fără de țintă-n sus Într-o sălbatică splendoare Vedeam Ceahlăul la apus, Departe-n zori albastre dus, Un uriaș cu fruntea-n soare, De pază țării noastre pus Și ca o taină călătoare, Un nor cu muntele vecin Plute-ntr-acest imens senin Și n-avea aripi să mai zboare !pl Și tot văzduhul era plin De căntece ciripitoare. Privirile de farmec bete Mi le-am întors către pământ Iar spicele jucau in vănt, Ca-n horă dup-un vesel cânt Copilele cu...

Mioriţa – de Corneliu Vadim Tudor

0
Poezie, Iurie Hemei, omul
Poporul meu, te-am idealizat Şi te-am privit printr-o lentilă roză Dar ce văd astăzi nu-i adevărat Psihologia s-a făcut...psihoză. Ce Cantemir, Enescu sau Brâncuşi Ce Eminescu, care Brâncoveanu Mai bine rămâneam captivi la ruşi Decât să ni se urce in cap ţiganu'. Acum, cei trei ciobani din "Mioriţa" A pus sărmana oaie la proţap Beau bere Tuborg şi mănâncă Pizza. Românii slugăresc câte-un harap Ori spală morți la Roma sau Ibizza- Vai...

Tîlharul – de Adrian Maniu

0
adrian maniu
Trec ereți tărcați. In ceruri lovite, de munți despicați, cu ape-ncrețite Ș-un rumîn lungit la foc de frunzare, din gînd rătăcit, inghioldit tresare: Pași, cînd tropotind, cînd foșnind încet... L-ar fi urmărind prin negrul brădet? Pietre-n rostogol pe poteca ruptă... În podmol, piept gol s-a gătit in luptă. Țîșnesc cerbi in fugă; orb și zburlatic chemare indrugă cocoșul sălbatic Scapără amnare, Frații l-au vîndut? Nu-i nici o scăpare ? Văile-au...

Prin codrii nepătrunși -Aron Cotruș

0
codrii
Prin codrii nepătrunși, spre culmi înzăpezite, spre zările ce-s numai taine și ispite, eu mă opresc o clipă-n drumu-mi, pentru tine, cucule, cucule, cucule !... Și cum te-ascult, sub aste vînturi grele, m-ascult parcă pe mine și pe tine, în zările copilăriei mele, cucule, cucule, cucule! ... Aron Cotruș
x

Utilizăm cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin faptul că sunteți de acord să acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră de cookie-uri.

Accept Refuz Privacy Center