Niccolo Paganini: enigmaticul violonist

0
299

Niccolo Paganini este considerat cel mai mare violonist al tuturor timpurilor, a cărui virtuozitate și viață agitată, plină de aventuri adesea incredibile, a făcut din el un personaj aproape mitologic.

Niccolo Paganini a cutreierat lumea mergând din triumf în triumf, acest mare violonist uimindu-și contemporanii cu minunatul său talent, cu o dexteritate ieșită din comun, cu care interpreta partiturile, dar și cu apariția sa stranie, de ființă sosită parcă din altă lume.

Cât de mare era celebritatea sa?, o arată într-o scrisoare, însuși marele violonist Paganini : 

“O mulțime întreagă mă urmarește, unii merg pe lângă mine, alții mă înconjoară, îmi stingheresc mersul și se învârtesc în jurul meu de parcă aș fi un stâlp,  ba chiar nesocotindu-mă om viu, unii mă și pipăie, curioși ca să se încredințeze dacă sunt făcut din carne și oase, și-mi adresează întrebări prostești “

Paganini între mit și realitate

Mereu se zvonea despre el că ar fi murit, dar tot de atâtea ori, totul se dovedea a fi pălăvrăgeală. De fapt însuși înfățișarea lui îndemna la asemenea versiuni, un contemporan descriindu-l foarte plastic : 

“Când închidea ochii era greu să-l deosebești de un mort, de un muncitor asfixiat de la uzina de gaz din Paris, de un meșter sticlar venețian otrăvit cu mercur…. Dar cănd acești ochi se deschideau, în ei ardeau flacăra liniștită a unei uriașe energii, a unei uriașe încordări creatoare”.

Legende incredibile despre nașterea și viața lui Paganini

Despre Paganini se spun multe legende. De pildă încă de pe când trăia, se povestea că el s-ar fi vândut satanei, aidoma doctorului Faust, care în schimb l-ar fi răsplătit cu darul de a cânta neîntrecut la vioară.

Reclama

Circula de asemenea legenda nașterii sale de la Geneva în anul 1782. Se relata că o moașă, strecurându-se pe întuneric printr-un gang denumit “Passo di Gatta Mora“, alunecase pe niște trepte. 

Căzând femeia a început să dracuiască. În clipa aceea s-a deschis ușa clădirii posomorâte și s-a auzit scâncetul când răgușit, când pițigăiat al unui nou născut, acela era Paganini , care venise pe lume.

La Viena, în timpul unui recital, în timp ce Paganini executa fascinant variațiile pentru vioară intitulate ” Vrăjitoarea”, un tânăr palid, cu ochii rătăciți, a început deodată să strige, tulburând concertul, afirmând că vede în spatele lui Paganini un țap îmbrăcat în roșu, care rânjind, lovea cu coada în pantofii violonistului, îi conducea mișcările mâinii și apăsa pe coarde. Binențeles, nebunul a fost scos din sală, dar aberațiile sale a început ulterior să circule ca fapt real.

Secretul artei impărtășit de însuși Paganini

Însuși celebrul Berlioz era convins că Paganini posedă secretul unei vrăji, rugându-l odată cu sinceritate pe maestru să i-l destănuie.
Atunci Paganini i-ar fi răspuns:

“Secretul meu nu este o vrajă, ci rodul unei munci îndelungate și istovitoare.”

Altădată marelui violonist i se aduse acuzația că-i păgân, find adept al zeiței Isis. La care Paganini a răspuns că singura zeitate căreia i se închina era vioara. 

Paganini era de fapt un ateu convins, chiar pe patul morții refuzând să primească preotul, ceea ce i-a atras afurisenea episcopului orașului Nisa.
Acesta a interzis înhumarea trupului lui Paganini.

Coșciugul nefericitului artist a fost îngropat și dezgropat de câteva ori, aruncat în pivnițe și grote, ascuns pe insula Saint-Fereol, zvârlit în mare și țintuit în lanțuri grele de stânci.
Dar mereu era descoperit de călugări și jandarmi, care-l hăituiau fără cruțare. 

În anul 1876, după 36 de ani de la moarte, rămășițele trupului lui Paganini au ajuns la Parma. Dar înmormântarea a avut loc 17 ani mai târziu.

Citește și: Primele femei Românce aviatoare

Lui Paganini i-au fost consacrate o mulțime de lucrări literare și științifice.Și nu a existat autor care să nu încerce să răspundă la întrebarea dacă celebrul violonist a fost într-adevăr o ființă unica între oameni, un talent inimitabil, sau măiestria i se datora altor cauze.

Foarte recent, medicul american dr. Myron R. Schoenfeld a publicat în revista asociației medicale din S.U.A, rezultatul unor studii efectuate de el asupra personalității lui Paganini , corelate cu cercetări stințifice minuțioase privind structura anatomică a acestuia, evoluția lui fizică, bolile de care a suferit din copilărie până la moarte etc., descifrate pe baza arhivelor, mărturiilor contemporanilor, articolelor din presa vremii, diferitelor lucrări apărute asupra vieții lui.

Violonistul suferea de o boală necunoscută

Se știe că Paganini a murit în 1840, dar cauza reală a decesului a rămas până astăzi o enigmă. Cu puțin timp înainte de a închide ochii pentru vecie, bolnavul a fost consultat de doctorii Lallemand, Lassegne, Fauvile, Couvellier și Rostand, considerați somități medicale ale Parisului.

Dar părerile privind diagnosticul si tratamentul au diferit de la unul la altul: astenie, tuberculoză osoasă, o boală a țesuturilor etc. Nici alți renumiți specialiști aduși la capătul bolnavului de către Hugo, Lamartine, Musset, George Sand și Liszt nu au putut da un diagnostic corect.

Niccolo Paganini a murit în cele din urmă. Au rămas însă toate rapoartele medicale ale specialiștilor ce l-au examinat.

Descoperirile lui Schoenfeld după moartea violonistului

Recent datele aflate în aceste documente au fost prelucrate la Chicago de către Schoenfeld pe un computer.

Rezultatul analizei a fost uimitor: Paganini a suferit de un complex simptomatic, denumit Sindromul Marfan , descoperit ulterior dispariției artistului.

Boala a cărei etiologie este încă necunoscută și care dă o mortalitate mare, a fost descrisă în 1876 de Williams, în 1896 de Marfan și în 1902 de Aschard, caracterizăndu-se prin prezența unor defecte de dezvoltare a diferitelor organe ale corpului omenesc: 

 – alungirea și subțierea oaselor

 – fața slabă și prelungă

 – slăbire generală

 – contractura articulațiilor 

 – absența țesutului adipos

 – deformații ale ochilor și urechilor

 – astenie etc.

Aceste defecte nu apar în general toate la un bolnav, ci doar unul sau căteva dintre ele. Boala este foarte rară, până în anul 1979 find descrise doar circa 350 de cazuri.

În ceea ce privește pe Paganini, această monstruoasă boală a fost însăși cauza care a favorizat extraordinara dezvoltare a măiestriei lui artistice.

Violonistul datorită bolii de care suferea, avea degetele mâinilor foarte lungi, subțiri și flexibile, brațele alungite și umerii extrem de largi și mobili.

Mâna violonistului Paganini

mana celui mai mare violonist Paganini

Aceste particularități, ce par defecte, pentru un violonist ca Niccolo Paganini au constituit o favoare a naturii care, combinată cu un neobișnuit talent muzical, l-au ajutat sa obțină performanțe încă neatinse în domeniul violonistic.

Asa se pot explica de altfel, multe întâmplări reale din viața artistului, intrate în legendă, printre care și încercările neizbutite ale diferiților violoniști de a-i executa o serie de compoziții, considerate de unii diabolice.

Reclama