Istoria Alfabetului. Cum a apărut scrisul ?

0
134

Din cele mai vechi timpuri, inainte să apară scrisul, oamenii au căutat să-și exprime gândurile nu numai prin cuvinte, care “zboară” după ce sunt rostite, ci și prin semne care să poată fi văzute și înțelese și de alții.

Astfel, în vechime oamenii care se ocupau cu vânătoarea sau păstoritul foloseau diferite semne pentru a-și informa semenii pe ce drum să o apuce, ca să-i prevină în legătură cu apropierea unui dușman sau a vănatului…

O ramură frântă putea fi semnul că pe acolo drumul e periculos, două ramuri puse cruciș, arătau calea pe care trebuia continuat drumul, o crestătură pe trunchiul unui copac, indica locul unde se ascundea inamicul…

Aceste mijloace de înștiințare nu reprezentau încă scrisul, dar au constituit prima treaptă în apariția sa. Un alt pas l-au reprezentat desenele. Acestea redau imaginea unei ființe sau obiecte.

Scrisul ideografic

A rămas vestită în istorie scrisoarea pe care regele Darius al perșilor a primit-o de la căpetenia scițiilor, căror țară se pregătea să o invadeze; ea reprezenta o pasăre, un șoarece, o broască și cinci săgeți.

Reclama

 

Regele Darius deși nu le cunoștea limba, a putut-o citi. Sciții îl avertizau :

Puteți zbura ca păsările, intra în pământ ca șoarecii, vă puteți afunda în apa bălților ca broasca? Dacă nu, să nu îndrăzniți să ne călcați hotarele, pentru că vă vom nimici cu sagețile noastre !

Un astfel de scris poate fi citit de oricine, pentru că desenele redau înțelesul ideilor exprimate. Acest tip de scriere a fost denumit de specialiști ideografic.

Scrierea fonografică numită hieroglife de către vechii Egipteni

Tot cu ajutorul unor desene reprezentând plante, oameni, animale, figuri geometrice…își exprimau ideile vechii egipteni, acum mai bine de 6.000 de ani. Dar desenele lor sugerau cuvinte, silabe și sunete, nu o întreagă idee.

Acest tip de scriere care nu poate fi citit decât de acela care cunoaște limba respectivă se numește scriere fonografică.
Pentru că nu au fi putut citite și înțelese foarte multă vreme, semnele folosite de vechii egipteni au fost numite hieroglife ( hiero, în greacă = misterios).

Scrierea cuneiformă

Cam pe vremea când în Egipt s-au inventat hieroglifele, în regiunea vastă dintre cele două mari fluvii asiatice, Tibru și Eufrat, cunoscută sub numele de Mesopotamia, s-a așezat poporul sumerienilor, întemeietorul unei mari civilizații.

Aceștia au folosit tăblițe din lut moale pentru a-și scrie istoria, actele de stat sau vechile lor cântece. Ca să poată nota pe tăblițe, ei foloseau bețișoare ascuțite la un capăt și turtite la celălalt, un fel de cuie.

Semnele făcute cu bețișoarele erau linii așezate în diferite poziții. De la aceste linii și de la unelte folosite, scrierea lor a primit numele de cuneiformă.

Undeva pe întinderea nesfârșită a oceanului Pacific se ridică o mică insulă care, fiind descoperită de navigatorii olandezi chiar în ziua de Paști, a primit denumirea de Insula Paștelui. 

Aici se folosea una dintre cele mai complexe si complicate scrieri ale vechii omeniri. Locuitorii de pe Insula Paștelui numeau tablele lor de inscripții Kohao rongo-rongo.

Acestea erau niște scândurele pe care erau scrijelite cu așchii de piatră sau cu dinți de rechin, niște semne în genul hieroglifelor.

Scrierea ideografică folosită de chinezi una dintre cele mai complicate

Vechea scriere chineză care datează de aproape 5.000 de ani, era ideografică. De-a lungul anilor, ea a evoluat , s-a simplificat și totuși chiar și în zilele noastre, este considerată drept una dintre cele mai complicate.

Semnele scrierii chinezești sunt foarte numeroase, aproximativ 44 000 de semne.
Vă închipuiți ce greutate este pentru un școlar să le învețe pe toate.
De aceea în limba de fiecare zi și pentru tipărirea ziarelor se folosesc numai 2.000 până la 5.000 de semne.

Scrierea alfabetică

Scrierea alfabetică cea pe care o folosesc astăzi majoritatea popoarelor lumii, notează fiecare sunet al unui cuvânt cu câte un semn. Se consideră că apariția ei se datorează populațiilor din Orientul Apropiat. 

Cea mai veche urmă de scriere alfabetică este o inscripție feniciană datând din anul 800 î. Hr. Grecii au adoptat alfabetul fenician și l-au îmbunătățit.

Tot ei au simplificat semnul fiecărui sunet, astfel încât el să poată fi scris cât mai ușor.

De-a lungul timpului au existat multe tipuri de alfabete (gotic, chirilic, latin, semitic, etc.), fiecare cu semnele sale.
Numeroase popoare de pe continentul  nostru folosesc în prezent scrisul din alfabetul latin, pe care l-au însușit de la cuceritorii lor, romanii.

Reclama